Alege sa iti petreci aici orice moment important al vietii si te vei alege cu amintiri de neuitat.

Pensiunea Lidana are in componenta sa 6 camere cu pat dublu dispuse pe doua nivele intr-o gama de culori pe fiecare etaj; doua apartamente si o camera tineret (8 locuri). Toate camerele sunt dotate cu baie proprie, uscator par, TV, telefon, incalzire centrala, apa calda, internet wireless.

Camerele au balcoane cu o vedere deosebita spre marginea padurii si o priveliste asupra raului Moldova. Pensiunea Lidana – Bucovina imbina aspectul rustic cu dotarile interioare ultramoderne satisfacand astfel cerintele dumneavoastra, printr-o atmosefera primitoare, intima, care va imbie sa petreceti clipe de neuitat alaturi de cei dragi.

Daca te-ai cazat in aceasta locatie, dimineata te va intampina mireasma proaspata de brad si susurul raului de munte fiindaca apa Moldovei isi deapana povestile la cativa metri distanta.

Daca ai ales sa iti petreci vacanta in Bucovina, Pensiunea Lidana e locul ideal pentru a te bucura de savoarea bucatelor traditionale precum si de rafinamentul si profesionalismul gazdelor.

Alege sa iti petreci aici orice moment important al vietii si te vei alege cu amintiri de neuitat.

De un farmec aparte, Valea Sebesului sau a Frumoasei, cum a denumit-o Mihail Sadoveanu, a fost din vremuri stravechi vatra de asezari umane. Renumita prin frumusetile sale naturale, prin bogatia si varietatea florei si faunei, Valea Sebesului reprezinta o zona de mare atractie turistica, aflata la confluenta dintre zonele etnofolclorice Tara Motilor si Marginimea Sibiului.
Cabana noastra este situata la cativa kilometri de cea mai noua partie de ski de la Sureanu.
Cabana este situata in Zona Curmaturi pe Valea Mirajului, la altitudinea de 1240 m. Puteti vizita urmatoarele obiective turistice:

* Poarta Raiului
* Barajul Canciu
* Stana de la Prisaca
* Luncile Prigoanei
* Iezer Sureanu
* Varful lui Petru
* Varful Sureanu
* Stana de la Puru
* Oasa
* Valea Frumoasei
* Cetatea dacica Capalna
* Paltinis
* Iezerel varful Cindrel
* Obarstia Lotrului
* Manastirea Magura
* Muzeul artizanal Dobra (Fam. Fatan Maria)
* Manastirea Tetu
* Manastirea Oasa (Fetita)

In timpul petrecut la noi, vom gasi o deosebita placere in a va ajuta sa descoperiti specificul zonei noastre cu tradiitiile ei, cu folclorul, religia, istoria locurilor, cu oamenii ei, sa simtiti fiorul frumesetilor dealurilor si muntilor Sebesului, al padurilor si al poienitelor mereu verzi, al valtorilor si al limpezimii raului Sebes serpuind nerabdator prin defileele vaii cand largi si line, cand inguste si abrupte spre sesurile de la poalele muntilor.

Informatii si rezervari:

Gheorghita Mihaila

Telefon: 0258 738 027 / 0788 602 794 / 0740 146 270
www.cabanacurmaturi.ro
cabana.curmaturi@yahoo.com

Ctitorită în 1488 de Ştefan cel Mare, vestitul voievod al Moldovei la sfatul lui Daniil Sihastrul; este pictată pe exterior cu celebrul şi misteriosul “albastru de Voroneţ”. De asemenea, „zugravul” care a pictat Voroneţul este ucenicul meşterului Toma, care a pictat Mănăstirea Humor.

Manastirea Humor

La o distanta de 5-6 km de oraselul Gura-Humorului, in pitorescul sat Manastirea Humorului, Judetul Suceava, pe coama unei coline, inconjurata de arbori si pajisti, este asezata biserica manastirii Humor, una din cele mai vestite ctitorii ale evului mediu romanesc.

Din pisania sapata in piatra, asezata la intrare pe peretele exterior al sfantului locas, aflam ca biserica a fost zidita in anul 1530 de Toader Bubuioga, mare logofat si membru al divanului Moldovei si, sotia sa, Anastasia. Sfantul locas se inalta la o distanta de vreo 300 de metri de ruinele unei mai vechi biserici manastiresti a carei constructie a fost realizata inca de pe vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432).

Arhitectura monumentului sacru de la Humor prezinta un interes aparte. Aici apare, pentru prima data in constructia bisericilor din Moldova, pridvorul deschis si o incapere noua la etaj numita tainita, care se suprapune camerei mormintelor. Din pridvor, se patrunde in pronaos, iar, mai departe, in camera mormintelor si naos. Spre rasarit, biserica se termina prin absida de forma circulara a altarului, despartit de naos printr-o foarte veche catapeteasma, exceptionala sculptura in lemn.

Manastirea Arbore

In localitatea Arbore, la 30 km distanta de Suceava este localizata Manastirea Arbore.

Numele manastirii este atribuit dupa Hatmanul cetatii Sucevei, unul dintre marii boieri ai lui Stefan cel Mare, sfetnic de seama al lui Bogdan al III-lea, Luca Arbore.

Este o manastire construita din caramida si piatra extrasa din carierele din zona. Avand un plan dreptunghiular exterior, fara turla, biserica are o forma mai putin obisnuita. Eleganta sa a fost redata prin picturile accentuate exterioare.

In interior, pictura a fost puternic afectata in secolele urmatoare (sec. XVII-XVIII).

Manastirea Putna

Biserica manastirii Putna, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” este prima dintre ctitoriile lui Stefan cel Mare. Lucrarile de constructie a manastirii ce urma sa fie necropola domneasca, au inceput la 10 iulie 1466 si s-au incheiat in 1469, iar in 1481 erau finalizate fortificatiile de incinta.

Lacasul a avut mult de suferit, de-a lungul timpului, din cauza unui puternic incendiu, pradat in doua randuri de cazaci, apoi de polonezi. Puternicul cutremur din 1739 a contribuit si mai mult la ruinarea manastirii.

Biserica necropola din mijlocul incintei are dimensiuni neobisnuit de mari pentru acea vreme. Zidurile sunt din piatra bruta legata cu mortar, sprijinite de 12 contraforti.

Turla este inalta si bine proportionata, cu tamburul in stil baroc, pe o baza stelara, impodobita cu coloane rasucite si capitaluri corintice.

In pronaos se afla mormintele lui Bogdan al III – lea mort la 1517, a surorii acestuia Maria (m.1518), al Mariei, sotia lui Petru Rares (m.1529) si al lui Stefanita Voda (m.1527).

În altarul bisericii sunt pastrate cu multa evlavie particele din moastele Sfintilor Trei Ierarhi (Vasile, Grigore, Ioan), Sfânta Ana – mama Maicii Domnului, Sfântul ierarh Alexandru, Sfântul ierarh Nectarie, Sfântul ierarh Vavila, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Mucenic Rafael, Sfântul Mucenic Ghedeon, Sfântul Serafim de Sarov si degetul aratator al Sfântului Daniil Sihastru, iar în pronaos – craniul Sfântului Ierarh Ghenadie asezat într-o frumoasa racla sculptata.

Daniel Sihastru – Este considerat adevaratul întemeietor al vietii isihaste pe valea pârâului Putna, la începutul veacului al XV-lea. A trait în aceasta zona peste 20 de ani , într-o chilie mica sapata în piatra cu mâinile sale, ca un mare eremit si ascet purtator de Dumnezeu. Daniil Sihastru a ridicat viata isihasta din Moldova la cel mai înalt nivel de traire duhovniceasca, nevointa în pestera necunoscuta pâna la el în Moldova, ajungând la masura isihasmului sinait, palestinian sau atonit. El reprezinta prototipul sihastrului desavârsit, interiorizat, ajuns la masura contemplatiei, unit tainic cu Hristos prin asceza, prin rugaciune si prin harul Duhului Sfânt. Daniil Sihastru a fost sfetnicul de taina al domnitorului Stefan cel Mare, îndemnându-l sa lupte în fruntea ostenilor pentru apararea tarii de pericolul pagânilor, pentru apararea dreptei credinte.

In partea de sud a gropnitei, se afla mormantul lui Stefan cel Mare, acoperit cu un baldachin din marmura alba. Sarcofagul are minunate motive ornamentale de o inalta valoare artistica. Piatra tombala, din marmura alba, are o bordura exterioara realizata dintr-o impletitura de frunze de stejar, urmata de o pisanie.

Langa mormantul domnitorului, se afla cel al sotiei sale Maria Voichita, decedata in 1511. In partea de nord a gropnitei se afla mormantul Mariei de Mangop, cea de a doua sotie a domnitorului (m.1476) si al fiilor marelui domnitor, Bogdan si Petru.

Asezamantul de la Putna si-a castigat un binemeritat renume si datorita inestimabilelor valori artistice (broderii, tesaturi, manuscrise impodobite si ferecate in aur si argint, icoane, obiecte de cult), care se gasesc in muzeul amenajat in incinta manastirii.

Chilie lui Daniel Sihastru

Unul din cei mai populari sfinti moldoveni din toate timpurile a fost Daniil Sihastrul, cunoscut si sub numele de “Sfantul Daniil schimonahul” sau “Sfantul Daniil cel Nou”, spre a-l deosebi de proorocul din Vechiul Testament sau de Daniil Stalpnicul.

Sfantul Daniil a trait in preajma acestul sfant lacas de inchinare, cu hramul Sfantul Nicolae, ctitoria lui Bogdan Voda Intemeietorul. Aici a invatat carte, a deprins pravila vietii calugaresti si a lucrat in gospodaria manastirii, alaturi de ceilalti vietuitori. Dorind o viata cu adevarat “pustniceasca”, departe de lume si de framantarile ei, tanarul monah paraseste targul si Episcopia de Radauti si se retrage la Schitul Sfantul Lavrentie, in hotarul satului Laura (inglobat acum in comuna Vicovul de Sus, judetul Suceava), numit asa dupa “lavra” de calugari care fusesera odata in aceste locuri.

Manastirea Moldovita

La 15 km. de satul Vama, înconjurată de munţii împăduriţi ai Bucovinei, se ridică manastirea Moldovita cu hramul Buna Vestire.

Prima biserică de piatră a fost zidită sub domnia lui Alexandru cel Bun între 1402-1410, cu un întreg ansamblu de construcţii, având hramul Buna Vestire.

Manastirea Moldovita a dăinuit până la sfârşitul sec.15, când s-a prăbuşit datorită unor alunecări de teren. Ruine se mai pot vedea şi azi la 500m de actuala construcţie.

Voievodul Petru Rareş schimbă amplasamentul şi ridică noua biserică în 1532, tot cu hramul Buna Vestire. Este împrejmuită cu ziduri şi turnuri de apărare, dându-i aspectul de fortăreaţă.

Pe ruinele fostelor locuinţe s-a ridicat clisarniţa (1610-1612), adică casa egumenească, de către episcopul Efrem de Rădăuţi, unde s-au păstrat odoarele bisericii şi s-a organizat o şcoală de copişti şi miniaturişti, loc de păstrare a tezaurului mănăstirii.

Manastirea Sucevita

Cu hramul Invierea Domnului a fost construita in ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, cu cheltuiala familiei de boieri Movila. Ieremia Movila adauga bisericii doua pridvoare, amplasate la intrarea in biserica pe laturile de nord si de sud, zidurile si turnurile de incinta, o casa domneasca, ale carei ruine se mai vad pe latura de nord a complexului, precum si chilii pentru calugari.

Tot in timpul domniei lui Ieremia Movila se picteaza biserica in interior si exterior. Pictura, realizata in fresca, a fost executata de doi pictori moldoveni, Ioan Zugravul si fratele sau Sofronie, si se pastreaza in forma originala. Pictura exterioara a Manastirii Sucevita este cea mai bine pastrata din grupul bisericilor moldovenesti cu pictura exterioara, singura care-si pastreaza latura de nord, unde este reprezentata scena “Scara virtutilor”, cea mai impresionanta, prin amploarea si contrastul dintre ordinea ingerilor si haosul iadului. Din tematica picturii mai amintim: Rugaciunea tuturor sfintilor, Arborele lui Iesei, cicluri complete din viata unor sfinti: Sfantul Ioan cel Nou, Sfantul Ierarh Nicolae, Sfantul Mucenic Gheorghe, friza profetilor si filosofilor antichitatii, intre care regasim pe David si Solomon, Homer, Sofocle, Aristotel.

Mănăstirea Dragomirna

Dainuind pe plaiuri moldovene de mai bine de trei veacuri, manastirea Dragomirna se enumera intre acele monumente care, fiecare in felul sau, evoca o pagina din trecutul Moldovei.

Zidurile puternice, turnurile ca si contrafortii manastirii creeaza atmosfera unei cetati medievale care a infruntat multe atacuri. Construita de domnul Miron Barnovschi Movila in 1627, aceasta panza de ziduri imprejmuieste ctitoria din 1609 a lui Anastasie Crimca.

Ingusta ca o arca, de o inaltime halucinanta, biserica Dragomirna dezvaluie visul ctitorului de a inalta in acest ochi de poiana un monument fara asemuire. Originar din Suceava, fiul negustorului Ioan Crimca a luptat cu multa vitejie impotriva cazacilor. Rasplata curajului sau este satul Dragomiresti, daruit de domnul de atunci al Moldovei, Petru Schiopul. Devenit mitropolit, fostul ostas, ajutat fiind de boieri de vaza ai tarii – logofatul carturar Lupu Stroici si vistiernicul Simion Stroici – daruieste acestui sat una din podoabele de mare pret ale Moldovei. Monumentala, sobra, biserica Dragomirna impresioneaza prin contrastul dintre masivitatea zidurilor si dantelaria in piatra a turlei. Intrunind motive ornamentale variate, sculptura decorativa a turlei vadeste maiestria de netagaduit a mesterilor sai. Prelucrarea artistica a pietrei folosita la ornamentarea Dragomirnei a constituit un nou chip de a decora, preluat in intreaga arhitectura moldoveneasca a secolului al XVII-lea. Cea mai inalta valoare artistica in acest gen decorativ a fost atinsa de biserica Trei Ierarhi, imbracata in intregime intr-o fina broderie in piatra.

Catedrala Cacica

Sa nu uitam faptul ca Bucovina nu inseamna doar centru al ortodoxiei, in Cacica fiind amplasata o impunatoare catedrala catolica, ridicata la rangul de „basilica minor“ chiar de Papa Ioan Paul al doilea. Dumnezeu a binecuvantat de doua ori acest loc, daruindu-i si un impresionant zacamant de sare din urma caruia a rezultat atat o frumoasa salina cu proprietati curative, cat si o bogata industrie a sarii ce ajuta la inflorirea economica a locurilor.

Capela romano-catolică Sf. Varvara

Aflată la capătul scărilor cu 192 de trepte, la 21 metri adâncime. Capela a fost construită în anul 1806 la iniţiativa preotului polon Jakub Bogdanowicz care a dorit ca minerii romano-catolici să aibă unde se ruga înainte şi după terminarea lucrului (în localitate nefiind nici o biserică). Iniţial era căptuşită cu lemn, acesta fiind îndepărtat în anul 1904. Patroana capelei este Sf. Varvara (aşa este denumită de către catolicii din zonă şi nu Barbara), patroana minerilor. Capela are tot ce îi trebuie unei bisericuţe: altar, icoane, candelabru, amvon şi balcon pentru cor. Altarul şi amvonul au fost sculptate în sare masivă. Capela are dimensiuni mari: 25 m lungime, 9 m lăţime şi 7 m înălţime. Pereţii sunt rectangulari, iar în partea dreaptă se află o icoană reprezentând-o pe Sfânta Varvara, aici adunându-se zilnic minerii înainte de a coborî în adâncurile salinei, pentru a se ruga ca ea să-i ceară lui Dumnezeu să-i ocrotească în timpul muncii lor, precum şi după ce îşi terminau lucrul, pentru a-i mulţumi. Odată, era celebrată aici zilnic Sfânta Liturghie la care participau minerii catolici, greco-catolici şi ortodocşi. În prezent, la data de 4 decembrie a fiecărui an, de Sf. Varvara, coboară în capelă preoţii celor 3 confesiuni mai sus-enumerate pentru a celebra un Te-Deum, iar copiii prezintă un program artistic în costume populare ale celor 3 etnii şi în 3 limbi.

Marginea cu ceramică neagră

Vechimea olaritului in comuna suceveana Marginea este aproape mitica, iar prin ceramica neagra, cu reflexe sidefii, satul bucovinean a ajuns cunoscut in intreaga lume. Marginea, daca nu este singurul, este cu siguranta cel mai important centru de producere a ceramicii negre din Bucovina. O mana de oameni, care si-au facut din olarit un mod de viata, continua sa invarta roata si sa arda in cuptorul inabusit vasele de lut, la fel ca stramosii lor. Olarii din Marginea sunt tot mai putini – mesterii batrani duc secretele meseriei in pamantul pe care l-au mangaiat o viata intreaga. Doar doua familii mai pastreaza vie traditia autentica a olaritului la Marginea – Magopat si Pascaniuc. Batranul Dumitru Pascaniuc s-a stins din viata, iar secretele olaritului sint pastrate de ceilalti membri ai familiei.

Fratii Magopat, Ion si Gheorghe, impreuna cu un var, au dezvoltat, dupa 1989, o timida afacere, pornita chiar de la producerea si valorificarea ceramicii negre. Cu vad mai bun, in centrul satului, la sosea, asociatia familiala a fratilor Magopat a ajuns sa dea de lucru, in timp, la 12 oameni, care isi castiga painea din olarit. Bunicul meu, Ilie Magopat, care a trait 83 de ani, a fost olar, ca si tatal meu, Vasile Magopat. Si strabunicul, care a trait pe la o mie opt sute si ceva, Gheorghe Magopat, tot olar a fost, ne-a spus Ion Magopat. El a inceput sa invarta roata inca din copilarie, iar prin 1972, la 20 de ani, cand s-a angajat la atelierul de ceramica al Cooperativei mestesugaresti din comuna, cunostea deja meserie. La acea vreme, lucrau in atelier peste 40 de oameni.

Muzeul obiceiurilor populare din Bucovina

Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina a fost infiintat in 1959 si detine peste 2000 de piese. Ofera publicului vizitator, pe langa expozitia permanenta, diverse expozitii temporare cu tematica variata, iar cateva sali prezinta opere ale pictorului francez de origine romana George Cotos. Anual aici se organizeaza concursul de caricatura “Umor… la Gura Humorului”, care reuneste cei mai buni caricaturisti din tara.

Muzeul satului bucovinean

Organizat in apropierea Cetatii de Scaun a Sucevei, Muzeul Satului Bucovinean pune in valoare patrimoniul cultural-arhitectonic de factura populara.

Muzeul Satului Bucovinean îşi propune reprezentarea arhitecturii tradiţionale bucovinene prin conservarea şi valorificarea a peste 80 de obiective specifice (case, anexe gospodăreşti, instalaţii tehnice populare).

Cetatea de scaun – Suceava

Sistemul de fortificaţii construit în Moldova la sfârşitul secolului al XlV-lea, în momentul apariţiei pericolului otoman, cuprindea, în scopuri de apărare, întărituri de pământ şi lemn, dispuse în jurul unor aşezări, puncte fortificate aflate în centrul unor localităţi sau pe principalele artere de legătură dintre acestea (fortificaţii ale curţilor domneşti şi mănăstireşti, precum şi cetăţi de importanţă strategică, situate fie la hotare, pe linia Nistrului, fie în interior în zona apropiată, subcarpatică).

Între aceste întărituri Cetatea de Scaun a Sucevei, una dintre cele mai cunoscute până în prezent, s-a bucurat de faimă deosebită de-a lungul timpului. Identificindu-se cu gloria militară şi cu idealul de independenţă al întregului popor, Cetatea de Scaun a Sucevei a avut o istorie nu numai bogată în evenimente şi fapte de luptă, ci a însemnat adesea şi principalul element de rezistenţă al întregii Moldove împotriva celor ce doreau să o supună.

Astăzi, complexul de arhitectură Cetatea de Scaun, reşedinţa voievodală a Moldovei, sugerează vizitatorilor imaginea vieţii Sucevei medievale.

Rezervaţia Pietrele Doamnei

Pietrele Doamnei inalte de 70 metri se afla la o altitudine de 1634 m, la mica distanta de cabana Rarau. Impreuna cu zona inconjuratoare formeaza o rezervatie complexa (890 ha) care atrage an de an numerosi iubitori ai naturii. Peisajul salbatic, formele bizare ale stancilor au invaluit aceste locuri in aburul misterios al legendelor.

Legenda locului precizeaza ca pe la anul 1541, in cea de-a doua domnie a lui Petru Rares, ajungand aproape de culmile Raraului (care pe atunci se numea Todirescu), domnitorul si-ar fi lasat aici sotia, fiul si o parte din avere. Tatarii care au atacat pestera comorilor, nu au reusit sa patrunda in ea, deoarece o gramada de bolovani s-a prabusit asupra lor, ingropandu-i.

Asa a scapat familia domneasca de navala tatarilor, dar cu pretul bogatiilor ce au ramas inchise pentru totdeauna in maruntaiele pamantului. Asa ca oamenii de pe aceste meleaguri i-ar fi spus de atunci Todirescului Rarau (de la numele domnitorului), iar stancile care au ajutat-o pe doamna sa scape cu viata au fost numite Pietrele Doamnei. Aparent inaccesibile, Pietrele Doamnei au fost escaladate pentru prima data in 1921. Mai tarziu, nu putini au fost cei care s-au catarat impinsi de dorinta teribila de a fi martorii unui rasarit de soare vazut de la o inaltime de 1648 m.

Codrii seculari de la Slătioara

Bătrâna pădure numără molizi de 300-400 de ani, lângă care ai deopotrivă sentimentul vremelniciei şi pe cel al veşniciei.

Rezervaţia naturală Codrii Seculari Slătioara stă bine ascunsă, în spatele unor drumuri chinuitoare, de furia turistului înarmat cu aparate de filmat şi provizii păstrate în pungi de plastic. Până la următoarele asfaltări, pădurea rămâne o „insulă“ a copacilor care cresc doar ca să atingă cerul. Molizi de 60 de metri înălţime

Drumul care leagă Gura Humorului de Câmpulung Moldovenesc este atât de prost, încât poate numai botaniştii şi silvicultorii pasionaţi ar străbate cei 8 kilometri de drum desfundat – altă- dată pistă pentru Raliul Bucovinei, prin anii ’80 -, până la Frasin, şi de acolo tot înainte, spre satul Slătioara din comuna Stulpicani, vreo 15 kilometri.

Odată ajuns însă la Ocolul Silvic din comună, de unde te va prelua un pădurar dacă îţi anunţi din timp sosirea, recompensa va fi pe măsura eforturilor şi a răbdării: pădurea primeşte vizitatori de îndată ce roua se evaporă de pe vegetaţie.

Dimineţa, soarele abia dacă apucă să străpungă aici printre vârfurile înalte de conifere, iar sălbă ticia locului – cu o singură potecă pentru turişti, pe marginea căreia se descompun în tihnă trunchiurile de copaci – te va face să ai presentimentul unei întâlniri importante. În faţa spectacolului neregizat oferit de natură, nu poţi decât să rămâi recunoscător şi timid, înconjurat de molizi care ating înălţimi halucinante, de 60 de metri, sau de animale care te urmă resc de la distanţă, ca pe o ciudăţ enie a paradisului lor protejat.

Mocanita din Moldovita

CFF Moldovita a fost una dintre cele mai spectaculoase linii forestiere din Romania, atat prin lungime si profil al liniei, cat si prin locomotivele si vagoanele care deserveau linia odinioara.

Inceputurile liniei dateaza din 1889 cand Louis Ortlieb a construit o cale ferata forestiera cu ecartament de 800 mm de la Moldovita la Rososea (23,9 km). Aceasta a fost prima linie forestiera de pe proprietatea Fondului Bisericesc Ortodox pe care au circulat locomotive cu abur. In acelasi timp linia traversa domeniul de vanatoare al Printului Rudolph.

Linia a fost modernizata prin standardizare la ecartamentul de 760 mm abia in 1909, cu toate ca Fondului Bisericesc Ortodox adoptase ca si standard aceasta dimensiune inainte de 1902. motivul acestei intarzieri a fost faptul ca locomotivele folosite pe aceste linii erau inca proprietatea Messrs Ortlieb si ecartamentul acestora nu putea fi modificat de catre Fondul Bisericesc Ortodox.

Manastirea Probota

La inceputul secolului XIV a luat fiinta pe Valea Siretului una din cele mai vechi sihastrii din Moldova. Calugarii se nevoiau cate doi-trei in mici chilii de lemn si isi castigau existenta din impletirea cosurilor de salcie de pe lunca Siretului. Cu timpul au construit o mica biserica cu hramul “Sfantul Nicolae”, numita “Sihastria din Poiana” iar mai apoi, Voievodul Petru Musat a zidit aici o biserica de piatra, numind-o Manastirea “Probota” ( Fratia). Biserica de zid Sfantul Nicolae deteriorandu-se, a fost parasita definitiv de Petru Rares (domn in doua randuri: 1527-1538; 1541-1546). El zideste in 1530 actuala manastire Probota, sau Pobrata (“infratire” sau “fratie”), cum i se mai spunea pe vremuri. Pe zidul dinspre sud se pastreaza pisania in limba slavona, cu urmatorul continut: “Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, iata eu, robul Stapanului meu Iisus Hristos, Io Petru Voievod, cu mila Lui Dumnezeu domn al tarii Moldovei, fiul lui Stefan Voievod cel Batran, a binevoit domnia mea cu buna mea voie in a 4-lea an al stapanirii (mele) imparatesti, a zidi acest hram intru numele Arhiereului facatoru de minuni Nicolae, fiind egumen chir Grigore in anul 7038 (1530)”.

Biserica Pătrăuţi

Biserica Patrauti este una dintre bijuteriile duhovnicesti si artistice ale Romaniei. Aceasta se afla in localitatea Patrauti, judetul Suceava, la mica distanta de Manastirea Dragomirna.

Biserica Patrauti sau “Biserica Sfanta Cruce din Patrauti” a fost zidita in anul 1487, fiind prima ctitorie certa a Sfantului Stefan cel Mare. Piatra de temelie a manastirii din Patrauti (astazi este biserica) a fost pusa la data de 13 iunie 1487. Legat de ctitorii acesteia, tabloul votiv il infatisa pe domnitor si pe familia acestuia.

Pisania bisericii, in limba slavona, aflata deasupra portalului de intrare, consemneaza: “Io Stefan Voievod, Domn al Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a inceput sa zideasca aceasta Manastire in numele Sfintei Cruci in anul 6995 (1487) luna iunie ziua 13.”

Manastirea din Patrauti a fost intemeiata dupa lupa de la Scheia, pe Siret, pe care Sfantul Stefan cel Mare a purtat-o impotriva ostilor unguresti conduse de Hroiot. Manastirea era destinata in special ingrijirii ranitilor proveniti dupa luptele purtate in preajma Cetatii de Scaun a Sucevei. Ingrijirea bolnavilor si ranitilor se facea in Bolnita manastirii; acesta era un obicei intrat deja in acea perioada in traditia manastirilor.

Mănăstirea Slatina

Mănăstirea Slatina este o mănăstire fortificată ctitorită de către domnitorul Moldovei, Alexandru Lăpuşneanu, situată în judeţul Suceava. Ea a fost construită între 1554 şi 1558, urmând să servească ca necropolă domnească.

Această mănăstire cu aspect de curte a suferit stricăciuni imediat dupa moartea ctitorului ei. Despot Vodă (1561 – 1563) avea să-i topească argintăria. Ioan Vodă cel Viteaz va folosi o parte din argintărie ca să bată monedă. Către sfârşitul secolului XVI a fost jefuită, iar către mijlocul secolului XVII multe clădiri aveau nevoie de reparaţii. Începând de la sfărşitul secolului XVII şi până către 1800, războaiele (însoţite de jafuri, arderi şi distrugeri) sunt frecvente, iar spre sfârşitul secolului XVIII se ţin lanţ.

Vreme de 40 de ani mănăstirea a rămas în pustie. Abia pe la începutul secolului XIX se iau măsuri de repopulare a ei şi se încep lucrări de restaurare care vor dura până către mijlocul secolului. Dar în 1821 se va refugia la Slatina Iordache Olimpiotul, unul dintre conducătorii Eteriei, împreună cu grupul lui de luptători. Cu acest prilej, mănăstirea va suferi un asediu dur şi va fi arsă şi jefuită. În 1823 au început lucrările de restaurare.

Mănăstirea Rasca

Mănăstirea Râşca este rezultatul mai multor etape succesive de construcţii. Ea îşi trage originea în Mănăstirea Bogdăneşti, care fusese zidită în jurul anului 1363 de către domnitorul Bogdan I al Moldovei (1359-1365), ca să slujească ca biserică domnească în vecinătatea târgului Baia atunci întemeiat. Distrusă din temelie şi pustiită de către tătari în 1510 şi 1512 şi apoi în 1538 de către turcii lui Soliman Magnificul, ea nu a mai putut fi reconstruită.

Revenit pe tronul Moldovei în anul 1541, domnitorul Petru Rareş (1527-1538, 1541-1546) a luat hotărârea, la îndemnul mitropolitului Grigorie Roşca, să construiască în apropiere, pe un deal aflat dincolo de râul Râşca o altă mănăstire, unde să mute întreaga obşte de la Bogdăneşti. Domnitorul a dat bani episcopului de Roman, PS Macarie (cronicarul), după cum reiese dintr-o traducere târzie a pisaniei, să zidească o nouă biserică în stilul obişnuit al epocii. În construirea bisericii, PS Macarie a fost ajutat de către logofeţii Ioan şi Teodor Balş.

Mănăstirea Râşca a devenit metoc al Mănăstirii Probota. Biserica construită era de dimensiuni modeste şi avea hramul Sf. Ierarh Nicolae. Ea a fost împodobită ca pe una din ctitoriile lui Petru Rareş, cu picturi în frescă realizate de grecul Stamatello Kontras din Zante. De asemenea, au fost construite ziduri împrejmuitoare cu creneluri şi turn, pentru a sluji la nevoie ca cetate. Sfinţirea mănăstirii a avut loc la 9 mai 1542, fiind aduse atunci moaştele Sfântului Nicolae.

După învingerea lui Ioan Vodă cel Cumplit în Bătălia de la Roşcani din 11 iulie 1572, prin trădarea boierului Ieremia Golia, turcii şi tătarii au invadat Moldova. La apropierea lor de Mănăstirea Râşca, călugării au coborât clopotele din turn şi le-au aruncat în iazul din faţa mănăstirii, ca nu cumva să le ia păgânii pentru a face gloanţe din ele. Apoi au fugit prin păduri pentru a se adăposti. Mănăstirea a fost prădată de tătari, ea rămânând în ruină timp de aproape 40 ani.

După mai bine de o jumătate de secol de la construirea sa, între anii 1611-1617, marele vornic al Ţării de Jos, Costea Băcioc, soţia sa, Candachia şi fiica lor, Tudosca (prima soţie a lui Vasile Lupu), a pus la dispoziţie averea sa pentru refacerea complexului mănăstiresc, adăugând vechii biserici (după cum stă scris în inscripţia pusă de el deasupra intrării sudice) un pridvor masiv care a dublat aproape dimensiunile clădirii. Interiorul noii construcţii a fost împărţit prin două arcuri transversale, însoţite de un brâu răsucit, în travee, deasupra celei mai largi, înălţându-se, prin mijlocirea unui rând de arcuri oblice, cea de-a doua turlă a bisericii. Cu prilejul acestor lucrări de extindere, a fost refăcută probabil şi turla veche a naosului, schimbându-se radical înfăţişarea biserici lui Petru Rareş. El a dispus repararea pe cheltuiala sa şi a celorlalte corpuri ale mănăstirii: chiliile şi clopotniţa, precum şi zidul înconjurător.

Pe peretele sudic al pridvorului, deasupra uşii de intrare în biserică, a fost pusă o pisanie pe care scrie cu caractere slavone următoarele: Cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh s-a început acest pridvor şi cu stăruinţă s-a zidit în numele Sfântului Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni, cu zidirea şi cu ordinul dumnealui Costea Băcioc, mare vornic al Ţării de Jos şi cu principesa Candachia şi s-a început a se zidi în zilele bine credinciosului domnitor Io Constantin Moghilă voievod la anul 1611 iunie 7 zile şi cu voia lui Dumnezeu s-a săvârşit în zilele binecredinciosului domnitor Io Radu Mihnea voievod, la anul 7126 (1618) luna septembrie 30, pentru aceasta rog să vestiţi toate.

Biserica de lemn de la Putna

Cea mai veche parte a bisericii de lemn se păstrează în jumătatea de răsărit. Vechimea ei a fost stabilită prin metoda dendrocronologică în primii ani ai secolului 15. Tradiţia ridicării acestei biserici cu o jumătate de veac mai devreme, la mijlocul secolului 14, cu rolul de necropolă voevodală în urma decesului legendarului voevod Dragoş, nu este confirmată de cercetarea ştiinţifică. Aceasta nu exclude rolul iniţial de necropolă voevodală al acestei biserici, pe care l-a putut prelua înlocuind o biserică mai veche.

Lemnele vechi prezintă semne de numerotare, folosite la desfacerea şi mutarea bisericii. Conform tradiţiei, această biserică a fost adusă de la Volovăţ în a doua jumătate a secolului 15, cel mai probabil în ultimul deceniu, la iniţiativa lui Ştefan cel Mare. Biserica de lemn a fost înlocuită la Volovăţ cu actuala ctitorie de zid a lui Ştefan cel Mare, între 1500-1502.

Biserica de lemn medievală se distinge prin bârnele de stejar legate în cheotori cu dinte ascuns. Aspectul formal iniţial se poate reconstitui în cea mai mare parte şi apare sub forma unei mici capele împărţită în numai două încăperi, un naos şi un altar. Naosul şi altarul sunt dispuse în prelungire de la apus spre răsărit şi se înscriu într-un dreptunghi de 4,77 m lăţime şi 8,25 m lungime. Altarul se termină poligonal, în trei laturi. Despărţirea dintre cele două încăperi este marcată de câteva bârne din tâmpla originală, integrate în actualul iconostas. În butea originală s-au păstrat două ferestre şi bolta comună. Ferestrele înguste sunt tăiate dintr-un lemn aşezat vertical în structură.

Împărţirea bipartită, într-un altar şi un naos, este o trăsătură arhaică în arhitectura religioasă de lemn a românilor. Ea a mai fost relavată arheologic în mai multe locuri din Moldova şi se mai poate întâlni doar în câteva cazuri, cu totul de excepţie. Planul cu trei încăperi s-a generalizat ulterior.

Pe peretele estic al absidei altarului este scris anul 7089 (1580-1581) al cărui însemnătate nu o cunoaştem, dar se poate presupune o reparaţie mai semnificativă.

Ciocănesti

Situata la numai 21km de Vatra Dornei, Comuna Ciocanesti nu se bucura de o popularitate foarte mare, probabil din cauza ca nu gazduieste nici o manastire. Totusi cine vrea sa cunoasca Bucovina, trebuie sa viziteze macar o data Ciocanesti, pentru ca este un loc deosebit. Toate constructiile, chiar si cele noi armonizeaza perfect cu restul satului

si nu vezi vile sau pensiuni de prost gust. Aproape toate casele sunt decorate cu modele din flori si figuri geometrice, inspirate din folclorul local. Satul este traversat de Bistrita Aurie care completeaza peisajul natural de munti si paduri.

Numele de Ciocanesti provine din vremea voievozilor, mesterii de aici erau experti in faurirea armelor de lupta si erau denumiti ciocanari. Acest talent s-a mostenit probabil din generatie in generatie fiindca si in zilele noaste, chiar si cea mai mica constructie din acest sat e construita cu maiestrie si suflet. Comuna Ciocanesti este gazda mai multor festivaluri: incondeierea oualor, festivalul pastravului si festivalul iernii.

Obiective turistice din Banat:

Podul lui Traian

Construirea Podului Traian a fost propusa de catre conducerea orasului la inceputul secolului XX. In 1908 s-a acceptat un proiect al societatii de cai ferate din Austria.

Podul a fost construit dupa un plan al inginerului resitean Robert Toth (1857-1913), structura de fier fiind realizata de catre uzinele din Resita, ornamentatia prezentand multe elemente de tip “secession”. Proba de greutate si predarea oficiala a podului catre conducerea municipiului s-a facut la 11 noiembrie 1910.

La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, podul a fost dinamitat, dar structura nu a fost grav afectata, podul fiind refacut in cateva luni dupa terminarea razboiului. Fiind monument industrial, in prezent functioneaza cu restrictii de greutate.

Castelul Huniade

Castelul Huniade sau Castelul Huniazilor este un monument istoric si cea mai veche cladire din Timisoara, construit intre anii 1443 – 1447 de catre Iancu de Hunedoara, pe ruinele unui vechi castel din secolul XIV (construit in timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou). Astazi adaposteste Muzeul Banatului.

Intre 1441 si 1456, comite de Timisoara a fost Iancu de Hunedoara. Acesta si-a stabilit aici resedinta si a dispus edificarea unui nou castel, pe ruinele vechiului palat-castel regal, grav avariat de un cutremur. O contributie la edificarea lui a fost adusa de arhitectul italian Paolo Santini de Duccio, aflat in acea perioada in serviciul lui Iancu de Hunedoara.

Atat castelul cat si fortificatiile orasului au fost dotate cu turnuri in plan semicircular adaptate artileriei. Castelul a servit drept resedinta nobiliara pentru toti regii care, pana in 1552, au poposit la Timisoara. In perioada ocupatiei otomane (1552-1716), castelul a servit drept resedinta a beglerbegilor Pasalacului de Timisoara.

In ciuda numeroaselor modificari, castelul si-a pastrat organizarea in jurul unei curti patrulatere, pozitia turnului-donjon si “Sala Cavalerilor”, detalii care care se regasesc si la Castelul Corvinestilor de la Hunedoara. Fatada principala a fost refacuta intr-un stil romantic.

Cetatea Aradului

Actuala cetate a Aradului este unul din cele mai importante monumente istorice existente, in momentul de fata, in zona de vest a tarii.

Ridicata in a doua jumatate a secolului al XVII -lea, cetatea a fost considerata ca una dintre cele mai impresionante fortificatii militare ale timpurilor respective. In randurile ce urmeaza vom incerca sa prezentam motivatia construirii acestui impresionant edificiu.

Lucrarile au durat 20 de ani, cu mici intreruperi cauzate mai ales de lipsa fortei de munca, asa incat cetatea a fost terminata in 1783. Dupa terminarea lucrarilor, in cetate au fost amplasate diferite unitati militare si in felul acesta Aradul a devenit un centru militaro-politic al dominatiei austriece in zona.

Istoricul cetatii, in mai bine de 200 de ani de existenta, este legat de diferite evenimente importante. In timpul Revolutiei lui Horea, in 1784, cetatea a fost unul din centrele de actiune a trupelor imperiale impotriva rasculatilor.

In vremea razboaielor napoleoniene in cetate au fost tinuti numerosi prizonieri francezi. Dupa revolutia din 1848, in cazematele cetatii, au fost inchisi si condamnati numerosi revolutionari printre care si Eftimie Murgu.

Odata cu sfarsitul secolului al XIX-lea, cand se schimba conceptia strategica, cetatea isi pierde importanta devenind o simpla cazarma.

Palatul Cultural Arad

Palatul Cultural este unul din edificiile cele mai reprezentative, pentru vizitatorul orasului Arad. Aceasta impresionanta cladire a fost ridicata intre anii 1911-1913. De atunci si pana astazi, vizitatorul strain sau autohton ramane impresionat cand se opreste in fata impozantului monument arhitectonic.

Cladirea etaleaza o diversitate de stiluri. Fatada in stil neoclasic este ornamentata cu un fronton sprijinit de coloane masive in stil corintic, iar deasupra lui strajuieste un turn masiv. Aripile laterale sunt dominate de elemente ale stilului Renasterii italiene.

In partea dinspre parc, arhitectul s-a inspirat din elementele castelului de la Hunedoara, cladire de inspiratie gotica. Urcand scarile monumentale, vizitatorul intra intr-un frumos hol lucrat in marmura de Moneasa si de aici are acces in magnifica sala de concerte.

In prezent, cladirea Palatului Cultural adaposteste sediile Muzeului Judetean si ale Filarmonicii de Stat.

Teatrul de Stat Arad

Centrul orasului Arad este dominat de impresionanta artera de circulatie cunoscuta de toti aradenii sub numele de Bulevard. Una dintre cele mai reprezentative cladiri este cea a Teatrului de Stat. Datorita amplasarii, cladirea constituie un cap de perspectiva pe Bulevardul Revolutiei, dominand intreaga artera aradeana.

Edificiul a fost realizat in stil neoclasic, cu trei nivele, cu intrarea principala in axul bulevardului si marcata de o coloana ce sustine un fronton.

In anul 1959, teatrul a fost refacut in intregime, ca urmare a unui devastator incendiu. Cu aceasta ocazie, i s-a redat forma originala. Frontonul de pe fatada principala a fost decorat cu un basorelief executat de sculptorii aradeni Ion Tolan, Valeriu Brudascu si Emil Vitroel.

In 1967, in interiorul teatrului, a fost amenajata o mica sala de spectacole, cunoscuta de toti aradenii, sub numele de sala “Studio”.

Muzeul Satului Banatean

Fara sa fie nevoie sa calatoresti prin satele Banatului, in cateva ore puteti vedea tot ceea ce este caracteristic civilizatiei si culturii traditionale banatene.

In anul 1928, dupa ce a participat la deschiderea Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj, el a cerut municipalitatii acordul pentru a infiinta in curtea castelului Huniade un mic muzeu satesc cuprinzand biserici de lemn, cruci “de interes istoric si artistic”, case taranesti etc. Dupa mai multe insistente din partea celor care au urmat lui Ioachim Miloia la conducerea Muzeului Banatului – Marius Moga, Ioan Dihor (fost sef al sectiei etnografice), in anul 1967 muzeul a primit actuala suprafata de teren pe care s-a dezvoltat muzeul etnografic in aer liber al Banatului, deschis pentru public la 20 august 1971.

Pana in anul 2000 el a functionat ca sectie a Muzeului Banatului, dupa care, prin Hotararea nr 48/22.12.1999 a devenit institutie separata aflata in subordinea Consiliului Judetean Timis.

Prin patrimoniul cultural detinut si prezentat publicului vizitator, Muzeul Satului Banatean constituie o pagina deschisa din istoria Banatului, o marturie a civilizatiei populare traditionale a romanilor si minoritatilor nationale din aceasta provincie, constituind un armonios dialog interetnic.

Casa cu pom de fier

Intr-o nisa a sa se afla un pom prins intr-un cerc metalic, pom in care calfele ce-si terminau stagiul in cadrul breslelor obisnuiau sa bata un cui.

Monumentul Sfintei Treimi

Situat in fata Domului; a fost sculptat, in stil baroc, la Viena, intre 1739 si 1740 si adus la Timisoara pe canalul Bega. Ridicarea ei se datoreaza consilierului orasului, Deschan, pentru a multumi lui Dumnezeu ca s-a sfarsit epidemia de ciuma care a lovit Timisoara in 1738-1739.

Monumentul Victoriei – Timisoara

A fost daruit orasului de imparatul Frantz Iosef in 1853, pentru a multumi armatei care i-a fost fidela la revolutia din 1848.

Catedrala Romano-Catolica (Domul) – Timisoara

Construit dupa planurile arhitectului Iosif Emanuel Fischer von Erlach, fiul lui Johan Bernhard Fischer von Erlach – cel care a construit palatul imperial Schonbrunn din Viena. Domul este cea mai valoroasa opera din Timisoara, apartinand stilului baroc. Acustica Domului este excelenta, acesta fiind des folosit pentru concerte si inregistrari.

Catedrala Mitropolitana – Timisoara

Catedrala Mitropolitana Ortodoxa este una din cladirile simbol ale orasului. A fost construita intre anii 1936-1946. Stilul sau combina armonios elemente de arhitectura bizantina si de arhitectura veche romaneasca moldoveneasca.

Are 11 turnuri si o inaltime de 83 m. Planul este in forma de cruce, turnurile sunt acoperite cu tigla smaltuita colorata, formand motive decorative tipic romanesti. Cupola mare e in stil moldovenesc, boltile laterale sunt in stil bizantin, iar pardoseala este formata din mozaic stilizat dupa modelul covoarelor banatene.

Cele 7 clopote cantaresc 8 tone, fiecare corespunde unui ton muzical si are cate o inscriptie din textele sfinte. Ele au fost turnate dintr-un material rar, adus din insulele Sumatra si Borneo si acordate de compozitorul Sabin Dragoi.

Armonia clopotelor, actionate electric, este una cu totul speciala. Catedrala a fost sfintita in 1946 in prezenta ctitorului sau, regele Mihai I al Romaniei si poarta hramul Sf.Trei Ierarhi si a Sf. Iosif de la Partos. Catedrala adaposteste colectia de Arta veche bisericeasca a Arhiepscopiei Timisoarei.

Muzeul de Etnografie si Istorie – Caransebes

Muzeul a fost înfiintat din initiativa Primariei orasului Caransebes si la sugestia academicianului Constantin Daicoviciu, cu denumirea Muzeul Orasenesc. În 1973 a devenit muzeu de rang judetean. Titulatura actuala o are din anul 1991. Cladirea este monument istoric si de arhitectura, conceput în stilul barocului provincial austriac si construita în anul 1753, în timpul împaratesei Mariei Tereza. Destinatia initiala era de cazarma pentru graniceri. Din momentul când a devenit muzeu, acesta s-a structurat în doua sectii: etfnografia judetului Caras-Severin si istoria Regimentului de granita, cu urmatoarele subsectii: arheologie (inclusiv muzeul din incinta Rezervatiei nationale Tibiscum), arta si rezervatia etnografica Valea Bistrei.

Muzeul detine colectii de arheologie (microlite de silex din paleolitic, topoare de piatra, ceramica din neolitic, obiecte din sapaturile de la Tibiscum), nfumismatica, istorie (arme albe si de foc), etnografie (unelte agricole, de pescuit, pentru tesut, port popular, tesuturi, icoane pe sticla si lemn, podoabe).

Muzeul locomotivelor cu abur – Resita

Muzeul a fost constituit, prin eforturile ing. Mircea Popa, director al Uzinelor resitene pe atunci, in anul 1972, la aniversarea unui secol de productie de locomotive cu aburi la Resita.

Cuprinde 16 exponate din diverse epoci de constructie, cel mai important fiind locomotiva RESICZA, una dintre cele trei prime locomotive cu aburi construite in spatiul sud-est european, la Resita , in 1872-73. Celelalte doua („Bogsan” si „Hungaria”) au fost casate in anul 1937.

Locomotiva „Resicza” a fost recuperata, in 1961, de la Campia Turzii , unde era garata pe o linie de manevra. Proiectata de John Haswell (1812 – 1897), originar din Scotia, dar stabilit la Viena , piesa este o locomotiva tender cu doua roti cuplate, care se poate inscrie in curbe cu raza de maxim 45 m, are o forta de tractiune de 1125 kg si 45 CP la viteza de 11 km/h. Lungimea locomotivei este de 4,48 m si greutatea in serviciu, de 11,5 t.

A fost construita in conditii improvizate in atelierele uzinelor StEG Resita, iar in perioada 1961-1972 a fost garata pe o linie de manevra in fata Fabricii de locomotive (1923) din complexul uzinal local. Fabricatia locomotivelor cu aburi la Resita se incheie in anul 1964, cu 10 locomotive de ecartament normal, din seria 150.000, destinate exportului.

Cu doua exceptii, cele 16 piese din Muzeul de astazi, concentreaza istoria de aproape un secol a acestei importante componente a industriei constructoare de masini pe malurile Barzavei.

Casa memoriala Traian Vuia

Traian Vuia, 21 km de Lugoj, locul natal al aviatorului si inventatorului roman (1872-1953).

Cetatea Oradei – Judetul Bihor

Cetatea Oradea reprezintă un monument arhitectonic din România, una dintre puţinele cetăţi utilizate şi în prezent. Se spune despre cetate că nu putea fi cucerită din cauza vastelor reţele subterane de legături cu exteriorul. Şanţul cu apă al cetăţii era umplut în caz de asediu cu apă termală (prin aducţiuni) din pârâul Peţa. În prezent, în incinta cetăţii fiinţează Facultatea de Arte Vizuale a Universităţii din Oradea.

Menţionând funcţiunea de avanpost al Transilvaniei, călătorul turc plasează cetatea la o lovitură de tun de malul Crişului, la câmpie, având forma unui pentagon, „clădire solidă şi pompoasă”. Şanţul cetăţii avea o lăţime de 120 de picioare şi „afunzime” ca o mare, fiind umplut cu apă de Criş. Circumferinţa cetăţii avea 2 500 de paşi. Existau cinci bastioane prevăzute cu tunuri, care erau acoperite cu „pături” de culoare roşie. Nu se putea comunica între bastioane ca în cazul altor cetăţi. Fiecare bastion avea o poartă proprie, căpitan şi santinele. Având forma unui triunghi, bastioanele aveau cupole din piatră, folosite ca puncte de observare. Zidul cetăţii avea 40 de „rifi” înălţime (circa 10 metri) şi 10 lăţime (circa 2,50 metri), fiind construit din piatră solidă, pe care s-a „aruncat” un val de pământ în forma unui dâmb. Începând de la bastionul de est, de jur împrejur, zidul cetăţii era încins cu un brâu din piatră cioplită. La poartă se afla un orologiu. În cetate erau 10 prăvălii, 150 de case mai mici din piatră, o cameră pentru soldaţi, trei mori şi o temniţă „afundată ca un iad”. Palatul princiar măsura 1 500 de paşi în perimetru având cinci turnuri dintre care două lucrate din „ceramică roşie”. Trei turnuri slujeau drept magazii pentru muniţie, aici locuind aga ienicerilor. Palatul avea patru porţi din care numai una era folosită. Biserica din interior a fost transformată în geamie. Sub administraţia turcească, atât cetatea, cât şi oraşul au fost reconstruite. Un amănunt interesant este faptul că turcii au rebotezat bastioanele cetăţii: Çingene tabyası (bastionul Ţiganilor = actualul bastion Ciunt), Koperdan tabyası (bastionul Auriu), Yuram tabyası (bastionul Crăişor), Kukuk tabyası (bastionul Bethlen) şi Aga tabyası (bastionul Roşu).

Catedrala Romano-Catolica – Oradea

Inaltata intre 1752-1780, cea mai mare biserica in stil baroc din Romania, construita din marmura de Carrara si Vascau. A fost proiectata de catre arhitectul italian Giovanni Battista Ricca si a fost inspirata dupa constructiile baroce ale Italiei de Nord, a fost terminata de catre Franz Anton Hillebrandt. Are o nava lunga de 70 de metrii si cu o latime de 30-40 de metrii.

Biserica ortodoxa “cu luna” – Oradea

Biserica cu Lună, cunoscută şi sub denumirea Catedrala Adormirea Maicii Domnului, este o biserică creştin-ortodoxă aflată în Oradea, construită între anii 1784-1790. A fost denumită astfel datorită unui mecanism unic în Europa, aflat pe turla bisericii, care are menirea de a pune în mişcare o sferă cu diametrul de 3 m, de forma lunii, vopsită jumătate în negru, jumătate în auriu. Această sferă se deplasează după mişcarea de rotaţie a Lunii în jurul Pământului şi arată, prin rotirea sa, toate fazele Lunii.

Muzeul Tarii Crisurilor – Oradea

Din anu 1971 a inceput sa functioneze in cadrul fostului Palat Episcopal (construit in perioada anilor 1761 ? 1777 si care reprezinta o replica a palatului vienez Belvedere). Cladirea muzeului este inconjurata de o superba gradina in care se afla expuse mai multe statui ale unor personalitati din istoria Romaniei. Muzeul este format din mai multe sectii si anume: sectia de istorie, etnografie, arta, stiintele naturii.

Muzeul Tarii Oasului – Negresti Oas

Muzeul Ţării Oaşului este situat în apropierea centrului oraşului Negreşti-Oaş, la 200 de metri de drumul naţional care vine dinspre Satu Mare ori dinspre Maramureşul istoric. Situat pe o suprafaţă de 1,5 hectare, pe malul râului Tur, Muzeul are două secţii: o expoziţie permanentă cu o valoroasă colecţie de etnografie şi artă populară şi Muzeul în aer liber.

Arhitectura tradiţională este reprezentată de biserica de lemn din satul Lechinţa care datează din prima parte a secolului XVII, de casele din Racşa, Moişeni şi Negreşti (secolele XVIII-XIX), care, împreună cu cele zece construcţii-anexă, formează trei gospodării complete, de două case moleculare din Gherţa Mică şi de casa de olar din Vama. În interioare sunt expuse piese valoroase din colecţiile de ţesături, port popular, icoane, ceramică, mobilier şi unelte ale muzeului.

Secţiunea alcătuită din instalaţiile tehnice, în special cele acţionate de apă, este partea “vie” şi cea mai atractivă a muzeului. Aici vizitatorii îi pot vedea pe localnici venind să macine la moară, să spele la vultoare şi să-şi prelucreze ţesăturile de lână la piuă. De asemenea, muzeul din Negreşti este singurul loc în care se mai produce renumita ceramică de Vama.

Datorită reliefului din zonă şi a vegetaţiei abundente şi având în vedere valoroasa colecţie de etnografie şi artă populară, Muzeul este foarte sugestiv pentru toată zona Ţării Oaşului.

Biserica din lemn – Corund (judetul Satu Mare)

Este unul dintre cele mai frumoase monumente ecleziastice din lemn ale judeţului Satu Mare. Primul lăcaş de cult din Corund este menţionat în anul 1494, într-un act de judecată. Biserica actuală, construită în anul 1723, se alătură lăcaşurilor de cult ridicate în prima jumătate a secolului al XVIII-lea în zona Codru. Cadrul natural, bogat în păduri, a oferit comunităţii materialul de construcţie necesar. Ridicată iniţial în mijlocul cimitirului, pe un deal, biserica a fost strămutată în anul 1868, împreună cu vatra satului. Mutarea ei a durat doi ani, fiind transportată pe tălpi de lemn, trase de boi, iar unde „o apuca duminica acolo se făcea slujba”. Prezenţa edificiului este semnalată şi astăzi de departe de turnul zvelt, aşezat deasupra pronaosului, asigurând nevoia de echilibru şi armonie a proporţiilor. Turnurile bisericilor din zona Codrului au ca trăsătură specifică planul de bazămare, precum şi galeria mult ieşită în afara acestuia. Coiful turnului se continuă în formă de piramidă octogonală, având la bază patru turnuleţe în miniatură. Tipul bisericii cu navă şi absidă răsăriteană decroşată, cu cinci laturi, este întâlnit în Transilvania, dar şi în Moldova şi Muntenia, fiind o moştenire a epocii anterioare. Pereţii bisericii sunt decoraţi în exterior de un brâu sculptat cu motivul funiei, puternic scos în relief, acelaşi motiv decorativ încadrând uşa de acces. Este remarcabilă pictura murală interioară, datând de la începutul secolului al XIX-lea. În pronaos, pe peretele de vest este tratată tema Judecăţii de apoi. Concepţiile populare despre lumea de dincolo şi despre pedepsele pe care le primesc păcătoşii, sunt redate în pictura bisericilor codreneşti din regiunea Sătmarului prin viziunea asupra „muncilor iadului”, în care predomină figurile demonice. Personajul principal, Lucifer, acuză sufletul pentru toate păcatele săvârşite: minciuna, calomnia, lenevia, lăcomia, beţia, furtul, zgârcenia, gelozia, mândria, mânia, uciderea, necurăţia, adulterul, sodomia, erezia, necredinţa, nemilostivirea. Fiecare registru iconografic este însoţit de textul aferent temei redate: „biraiele care fac legile strâmbe”, „muiere care strică pruncii”, „lacomul care taie pământul altuie”, „care-şi suduie părinţii”, „care joacă strâmb”, „lenea”, „furtul”, etc. Programul iconografic al naosului este cel stabilit de tradiţia bizantină, iar realizarea este tributară sfârşitului secolului XVIII, cu inovaţiile de rigoare aduse de meşterii zugravi în pictura murală a bisericilor din Transilvania. Întreg edificiul ecleziastic emană nobleţe şi rafinament, constituindu-se în mărturia artei tradiţionale româneşti, fiind inclus în lista naţională a monumentelor istorice din România.

Defileul Crisului Repede

Multe sunt frumusetile Suncuiusului, unele vizibile imediat cum ai ajuns in zona, altele ascunse de ochiul vizitatorului neavizat. Aici Crisul Repede si-a sapat un sector de defileu impresionant, cu faleze albe de calcar. Confluenta dintre valea Misidului si cel mai nordic dintre Crisuri, realizata intr-un sector de mare spectaculozitate al defileului, ar putea arunca un usor anonimat asupra cheilor dezvoltate pe afluent. Nici intr-un alt loc din Muntii Apuseni comparatia intre ceea ce inseamna o cheie si un defileu nu este mai clara. De la grandoarea sobra a celui din urma la spectaculozitatea cheilor se trece pe neobservate, printr-o simpla mutare a privirilor peste Cris.

Valea se desfasoara in zona cheilor sub forma unui “S” mare, cu putine sectoare meandrate, mai pronuntate totusi in zona de varsare. Profilul cheilor se ingusteaza din amonte in aval iar in partea superioara a versantilor verticalitatea isi intra in rol, prin aparitia unor abrupturi semete. Daca vara, anotimpul drumetiilor, avem frecvent ocazia de-a intalni in chei o albie complet seaca, unde bulboanele seamana cu niste cuiburi parasite, toamna si primavara viiturile modifica, uneori de la an la an, traseul raului in albie. Nici cheilor Misidului nu le lipsesc pesterile. Acestea, impreuna cu peretii maiestuosi de calcar, fac parca dintr-o simpla drumetie in chei, o plimbare prin lumea lui sfarma piatra.

Valea Iadei, spre Barajul Lesu si Stana de Vale

Traseu ce poate fi strabatut cu mijloace auto din dreptul localitatii Bucea (soseaua Oradea-Cluj) spre Remeti; la Valea Iadei se poate ajunge si cu trenul pana la halta CFR Stana de Vale. Urmand de aici in amonte cursul Iadei veti strabate sectoare de chei de o mare frumusete dar si poieni cu fanete, oferind zonei un farmec aparte: Pestera cu Apa de la Bulz, Lacul de acumulare de la Barajul Lesu.

Platoul carstic Padis- Cetatile Ponorului

O zona carstica deosebit de atractiva. La Padis puteti ajunge prin Sudrigiu, localitate situata pe traseul Oradea-Vascau, fie pe calea ferata, fie pe sosea. Spre Salonta si Tinca – din Oradea sau din una din statiunile balneoclimaterice Felix sau 1 Mai ; va puteti abate spre Cefa unde veti intalni o salba de lacuri unde puteti practica cel mai vechi sport din lume – pescuitul. Mai departe, din Salonta, drumul duce catre statiunea balneoclimaterica Tinca, aflata pe malul drept al Crisului Negru, statiune cu un climat asemanator cu cel de la Baile Felix, recomandata, in special, in tratarea afectiunilor tubului digestiv.

Baile Herculane-Bozovici-Anina-Oravita-Moravita:

Statiunea Baile-Herculane are un patrimoniu istoric de exceptie, memoria vie a 1851 de ani de existenta (153 – 2004) neîntrerupta a statiunii. Din timpul romanilor au ramas numeroase vestigii : apeducte, bai, statui, monede, tabule votive ridicate ca semne de multumire aduse zeilor pentru vindecare.

Dupa 1718 (Pacea de la Passarovitz) începe istoria moderna si contemporana a Bailor Herculane, în cadrul Imperiului austriac. Din 1736 începe reconstructia si modernizarea « bailor », a cailor de acces, granicierii banateni construind aici majoritatea edificiilor din statiune, care poarta amprenta unui baroc austriac impresionant. Statiunea este vizitata de-a lungul timpului de mari personalitati, între care : împaratul Iosif al II-lea , împaratul Francisc I si împarateasa Charlotte, împaratul Franz Iosef si împarateasa Elisabeta. În 1852, împaratul Austriei considera Baile-Herculane ca fiind « cea mai frumoasa statiune de pe continent », iar împarateasa Elisabeta – pasionata, îndragita, distincta, si armonioasa Sissi – scrie un jurnal intim în care Baile Herculane sunt o prezenta distincta si încîntatoare. În statiune exista Muzeul Nicolae Cena, ale carui colectii au început sa fie constituite începând cu anul 1922

Muntii Oas

Cunoscuta si sub denumirea de Depresiunea Oasului, Tara Oasului este, de fapt, o depresiune in Muntii Oasului, in judetul Satu Mare. Este o zona absolut miraculoasa, care imbina obiceiurile traditionale cu descoperirile moderne. Si este o zona care cucereste nu numai prin frumusetea peisajelor, dar si prin ospitalitatea oamenilor. Nu poti trece prin zona fara sa vizitezi Muzeul Tarii Oasului din orasul Negresti, aflat la 50 de km de Satu Mare. Muzeul aduna la un loc costume populare specifice zonei, ceramica, obiecte de uz casnic si cioplituri in lemn.

Exista zone de agrement renumite pe plan local datorita apelor termale si a apelor minerale (apa minerala Poptileni, Certeze si Bixad).

Zona de agrement Mujdeni se afla la 35 km de Satu Mare pe soseaua ce leaga municipiul Satu Mare de orasul Negresti-Oas. Zona de agrement Mujdeni s-a creat in jurul barajului artificial construit aici. Pe malul barajului s-a construit un frumos complex turistic ce poarta numele zonei Mujdeni.

Zona de agrement Calinesti-Oas se afla situata in nordul lacului Calinesti, la o distanta de 12 km de orasul Negresti -Oas si de circa 40 de km de Satu Mare. Barajul de la Calinesti este cu lac de acumulare format pe valea raului Tur, devenit un punct de mare atractie turistica. Barajul este un loc minunat pentru amatorii de pescuit, aici existand stiuca, biban, salau si somn.

Zona de agrement “Băile Puturoasa” se afla la 14 km de Negresti-Oas. Este renumita pentru izvoare sulfuroase, recomandate mai ales in afectiuni reumatismale. Desi denumit “Tara”, termenul nu implica vreun statut politic, social sau administrativ.

Formele generale ale masivului sunt line pe înălţimi, se întind şesuri mai largi decât în oricare altă parte a Carpaţilor, locuite şi cultivate de moţi – aşezările permanente ajung până la 1600 m. Prin unele văi nici nu poţi umbla, aşa sunt de înguste, prăpăstioase şi cu povârnişuri împădurite. Dar, odată ajuns pe culme, te afli ca într-o zona mirifică de câmpie întinsă.

Nu poţi cuprinde Ţara Moţilor în câteva rânduri şi nici nu trebuie încercat, un astfel de ţinut trebuie umblat, iar nu imaginat, pentru a vedea nu doar ce ţi se oferă ci mai mult pentru a descoperii locurile frumoase ascunse de văzul lumi.

Obiective turistice din Apuseni:

Groapa Ruginoasa

Este o imensa mancatura sapata de ape in gresii rosii, violacee si galbui, fiind un grandios fenomen de eroziune. Ruptura are o adancime de mai bine de 100 m si la partea superioara un diametru de aproximativ 500 m. Creste taioase o compartimenteaza si toate firele converg in fundul unui valcel ce este de fapt obarsia vaii seci. Distanta pana la acest obiectiv de la Cabana Miramonte este de 2 km.

Cheile Galbenei

Situată în sud-vestul şi vestul Bazinului închis Padiş – Cetăţile Ponorului, în afara acestuia, Valea Galbenei reprezintă un culoar de drenare spre Depresiunea Beiuşului a majorităţii apelor din Bazinul Padiş. Aproape pe tot parcursul ei, Valea Galbenei cuprinde sectoare de chei înguste, mărginite de pereţi verticali şi pante abrupte, având numeroase cascade şi fiind deosebit de greu de străbătut. Sectorul amonte este cel mai spectaculos, porţiunea dintre Izbucul Galbenei şi confluenţa cu Valea Luncşoara, constituind un canion îngust, mărginit de pereţi verticali de peste 100 m.

Izbucul Galbenei reprezintă resurgenţa râului subteran din peştera Cetăţile Ponorului, de fapt marea parte a debitului râurilor ce străbat Bazinul închis Padiş – Cetăţile Ponorului, precum şi a Sistemului Zăpodie din Groapa de la Barsa. Izbucul este un ochi de apă de circa 7 m diametru, situat la baza unui perete de stâncă. În aval, apa se prăvăleşte în cascade.

Cascada Varciorog – ascunsa la baza masivului Bihor ; se ajunge pe un drum forestier in 40 minute din DN 75 sau cu 4×4 continuand traseul pana pe Varful Bihor – 1849 m. Obiectivele merita vazute dimineata devreme , iar rasaritul soarelui ” o sa va ridice deasupra norilor ” .

Muzeu arta populara Patrahaitesti – batranul mai mestereste inca.

Ghetarul de Vartop

Casa de Piatra – lumea pierduta a uriasilor si piticilor in secolul XX. Timp: o zi de relaxare totala . Drum de pamant si piatra numai bun pentru un 4×4 sau ATV. Nu uitati de Izbucul Tauz (8) , un colt de rai bine pitit in maruntaiele muntelui pentru care ghidul isi merita berea.

Coliba Mare – locul in care dispare totul, apa in piatra si omul in intuneric .

Izbucul Tauz

Ghetarul Scarisoara – traseu 2+2 ore pe jos cu superbe case motesti si peisaje din lumea basmelor sau o aventura cu 4×4 pe un drum “cool” de 25 km strabat�nd platoul Ghetari si o superba culme la 1300 m . Cu ATV-ul muntele este “la mana ta”.

Poarta lui Ionele – de obicei sunt baietii de la “speo”, daca nu iti trebuie o lanterna si aprobarea prietenei sau sotiei. Portalul de la intrare este impunator si poate fi vizitat in familie.

Cheile Ordancusii – excursie usoara de soptit vorbe frumoase si facut poze trasnet.

Cheile Albacului – picnic 100% cu pastrav la gratar

Gorunul lui Horea din Fericet – acasa la Horea.

Expozitia istorico-documentara Albac

Dealul cu melci

Cascada Miresei - val de apa si legenda – in apropiere de Rachitele, la 21 de Km de Padis

Muzeul Avram Iancu – din casa lipseste doar Avram Iancu .

Muntele Gaina – o atractie turistica care te lasa fara cuvinte.

Muntele Vulcan – locul in care motii ard piatra

Zona Turistica Padis

Vila Rocco se remarca intre aceste vile atat prin conditiile de cazare deosebite cat si prin atentia acordata petrecerii timpului liber.

Speram ca am reusit astfel sa completam oferta de cazare Eforie Nord cu un loc unde vizitatorii se pot simti bine in orice anotimp si indiferent de conditiile atmosferice.

Fiecare camera dispune de baie, cablu Tv, internet, balcon. La parter exista o bucatarie mare, moderna, la dispozitia turistilor, o sala cu Tv (lcd), unde se poate lua masa si o baie de serviciu, iar la mansarda mai exista un living mic.

In curtea foarte mare se poate beneficia de loc de joaca, gratar, iar in fata exista parcarea.

Facilitati cazare: frigider in unitate, TV in living, internet wireless, internet prin cablu, parcare, gradina/curte, acces la bucatarie, terasa, gratar/barbeque, living, sala de mese, loc amenajat de joaca

Facilitati camere: internet in camera, camere cu balcon, incalzire centrala, baie in camera, camera cu TV